Se afișează postările cu eticheta carte-obiect. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta carte-obiect. Afișați toate postările

17 februarie 2011

Povestea oricui













Carte-obiect
"Povestea oricui", 2008
sârmă de cupru, tablă de cupru, oglindă
15/21 cm

"Povestea oricui" este o carte a timpului, în care se găseşte trecutul, prezentul şi viitorul. Cu fiecare om care o deschide, îşi schimbă conţinutul. Pentru că fiecare om are o poveste pe care şi-o aminteşte, o retrăieşte sau şi-o imaginează… uitându-se în oglindă, se citeşte pe sine.
Această carte-obiect conţine poveşti nescrise, iar fiecare persoană care o deschide, devine automat atât autorul cât şi protagonistul ei. Ea îţi arată realitatea aşa cum e, fără să folosească cuvinte. E un îndemn la reflectare şi contemplare, e momentul analizei sinelui.
Cele trei perioade de pe axa timpului sunt reprezentate astfel: trecutul e tabla de cupru, patinată, care simbolizează patina timpului aşternută peste gândurile şi amintirile noastre. Omul nu se poate oglindi clar în ea, îşi vede forma şi totul pare a fi în ceaţă. Prezentul este reprezentat de oglindă, care îţi arată şi ce vrei, şi ce nu vrei sa vezi - adevărul despre tine. Iar chenarul gol, este viitorul - te uiţi şi nu vezi nimic.

M-am intors acasa




Carte-obiect, plic cu timbre şi exemplu de scrisoare
"M-am întors acasă", 2009
hârtie, plicuri, sfoară, scoarţă de copac

Din păcate, aceasta este doar a doua jumătate dintr-un concept mai amplu. Prima trebuia să fie realizată dintr-o cutie poştală, mică şi ruginită - în viziunea mea, umplută (până la refuz) cu scrisori învechite de vreme, nedeschise. S-ar fi numit "N-am mai fost de mult pe-acasă", timp în care s-au adunat scrisori, telegrame, cărţi poştale de la persoane dragi. Vroiam să le adun pe toate într-o carte-obiect, ale cărei coperţi să fie chiar cutia poştală. Dar din motive tehnice, nu am putut să-mi duc ideea până la realizarea ei.
Aşa că am făcut partea a doua, urmarea. Cartea-obiect "M-am întors acasă" prezintă un teanc de scrisori, deschise, fiecare conţinând veşti, sau poveşti, narate nu prin cuvinte, ci prin imagini. Ideea scrisorilor deschise reprezintă o re-conexiune cu lumea înconjurătoare, se naşte un sentiment de apartenenţă şi de integrare din nou în societate, după o perioadă lungă de absenţă.